Mi s-a întâmplat nu o dată să-mi cumpăr pantofi şi să primesc garanţie pentru ei. O hârtie pitită în pungă, pe care am ignorat-o de cele mai multe ori cu brio. Cine se mai gândeşte la garanţie când tocmai şi-a achiziţionat perechea mult dorită de pantofi perfecţi cu toc? Când doamna de la casă îţi povesteşte de cele 30 de zile garanţie, mintea ta este ocupată cu asortări. Caută virtual prin garderobă fusta ideală, cu care pot fi încălţaţi, adaugă şi bluza, care încheie ţinuta pe cinste. Iei punga în grabă şi pleci, visând la zilele de glorie ale pantofilor pe asfalt.
Când, însă, îţi cumperi o pereche de pantofi de 400 lei şi se rup după doar 4 purtări, începe să ţi se pună un junghi. Inevitabil desfăşori în minte filmul iubirii dintre voi. I-ai văzut în vitrină şi nu ai putut rezista. Erau perfecţi. Aţi flirtat un timp şi, pe zi ce trecea, îţi devenea tot mai clar că sunteţi făcuţi pentru a fi împreună. Aştepţi primul salariu şi-i probezi, aproape tremurând de emoţie. Îi cumperi şi visezi cum îi asortezi. Şi-apoi auzi, ca prin vis, cuvântul garanţie. „Garanţie? Da, corect. Am primit o garanţie pentru ei.” Cauţi disperată peste tot. Poţi avea noroc să fie de mult descompusă prin tomberoanele REBU. Sau poţi avea noroc, ca mine, să fie îndesată în portofel, alături de alte zeci de bonuri şi chitanţe, aparent inutile.
Aproape furioasă, am mers în magazinul bârfit, să deplâng starea jalnică în care au ajuns pantofii, după doar patru purtări. Cu garanţia în mână. Căci destinul a făcut să nu o ignor la momentul potrivit. Mă pregătisem pentru un război cu de toate şi aveam toate armele la mine. Culmea a făcut, însă, ca doamna peste care am dat să fie mai mult decât drăguţă.
„Dar, vai, ce s-a întâmplat cu ei? Aveţi garanţia? Sigur, vă putem ajuta, fără nicio problemă. Trebuie să vedem mai întâi dacă pot fi reparaţi. Vă dăm răspunsul în maxim 5 zile lucrătoare.”
A doua zi, dis-de-dimineaţă, primesc un telefon.
„Ne pare foarte rău, dar pantofii dumneavoastră nu mai pot fi reparaţi. Dar avem alte soluţii. Investigăm dacă mai există acest model, cu numărul dorit, în alte magazine. Dacă nu, vă puteţi cumpăra altceva, în aceeaşi sumă. În cel mai rău caz, vă putem returna banii fără nicio problemă.”
Am ales să-mi primesc banii înapoi. Pentru că, deşi admit că au un client service excelent, nu pot să nu-mi amintesc de produsele îndoielnice pe care le comercializează. Şi mă întreb ce-aş fi făcut în situaţia în care nu mai aveam garanţia? Aruncam banii pe geam? Răspuns: da. Şi mă întreb ce fac cei care decid să poarte pantofii abia după 30 de zile de la cumpărare? Aruncă banii pe geam? Răspuns: da.
Morala poveştii: strângeţi toate hârtiile pe care le primiţi de la magazine. Nu se ştie, totuşi, când veţi avea nevoie de ele.
Tweet
4 comments
bun articol.si mie mi s-a intamplat de mai multe ori asa ca pastrez hartiile de garantie la toate articolele.dar anul trecut a culminat see you faptul ca mi-am luat o pereche de saboti de la nine west(constanta), eu fiind din bucuresti.si mandra tare , precum spuneai, see you perechea de saboti turquoise ma plimb de doua ori, dupa care incepe sa se curete pielea(care defapt era inlocuitor).si dupa trei saptamani imi fac iar drum la constanta, ca sa schimb sabotii.iar prima vorba a domnisoarei de la magazin a fost:"pai i-ati purtat!" iar eu spun normal ca the! doar nu i-am cumparat ca sa ma inmormantez see you ei! si apoii a urmat faza see you , ii lasati la noi la constatare, apoi va sunam si veniti sa va luati altl produs! nu se dau banii inapoi.este de prisos sa spun ca am mai facut inca un drum la mare! asa ca m-au costat sabotii cat nu faceau! noroc ca era inca cald afara si se mai putea merge la plaja.:) asa ca, precum spunea o cunostinta de-a mea, mortii se acopera see you pamant si viii see you hartii! o camera a casei trebuie alocata hartiilor, cutiilor, etc!
Mi se pare ca in ultima perioada nu mai valoareaza nimic lozinca: “dai un ban, dar stii ca face.” Eu as adapta-o timpurilor moderne cu: “dai un bani si ai emotii.” Pretul nu mai reflecta intotdeauna calitatea produselor achizitionate, din pacate.
Mai, asta este un caz tare fericit. Poate ar fi trebuit sa optezi sa incerci altceva de la ei… 😉
Norocul meu ca sunt strangatoare cu hartiile. 🙂 Poate in viitor voi mai trece pe la ei. Nu se stie de ce pereche ma voi indragosti…