Citesc acum ceva interesant, despre samurai. Hagakure este o carte care conține diverse pilde, relatate chiar de un samurai acum vreo 300 și ceva de ani. Printre acestea, se află inclusiv un fragment dedicat educației copilului. Am zis că nu merită să-l simplific în doar trei citate, așa că i-am făcut un articol separat. Iată cum trebuia crescut copilul unui samurai.
- Curaj și lașitate.
Încă de la cea mai fragedă vârstă, părinții trebuie să-i încurajeze curajul și să evite sperietorile triviale sau tachinarea copilului. Lașitatea indusă în copilărie rămâne ca o cicatrice pe sufletul omului.
- Bad parenting.
Dacă este certat cu prea multă severitate, copilul va deveni timid. Sunt părinți care își sperie copiii ducându-i în locuri întunecate sau amenințându-i că vor fi loviți de trăsnet, pentru a-i face să nu mai plângă. Această atitudine este o mare greșeală.
Adică vreți să-mi spuneți că celebrele vorbe “vezi că vine bau bau și te mănâncă ” sau “lasă că te dau eu la țigani” chiar au o influență negativă? N-are cum. Iată că unii și-au dat seama de asta încă de acum sute de ani și noi tot cu sperieturile astea am crescut.
- Relațiile familiale.
Dacă părinții au o relație disfuncțională, copilul nu va avea sentimente filiale față de ei. Acest lucru este firesc. Chiar și animalele sunt afectate de ceea ce văd și de ceea ce aud în copilărie.
Părinți abuzivi, relații toxice, lipsa unuia dintre părinți (nejustificat) etc. – se știe deja că toate aceste aspecte influențează negativ creșterea copilului și mai apoi viața sa ca adult.
- Teamwork.
Relația dintre tată și copil se poate deteriora din cauza mamei. O mamă își iubește copilul mai presus de orice, fiind de multe ori subiectivă atunci când tatăl încearcă să-l educe, mustrându-l. Dacă mama devine aliatul copilului în asemenea conflicte, între tată și fiu vor apărea discordii.
Fraza asta pune mai mult accentul pe slăbiciunea mamei în raportul relației tată-fiu. Așa erau vremurile atunci. Dar cred că putem extrapola puțin și să vedem dincolo de asta. Indiferent dacă vorbim de relația mamei sau a tatălui cu copilul, este important ca părinții să aibă aceleași valori și principii în ceea ce privește educația celui mic. Și să fie consecvenți cu ele, astfel încât acesta să nu simtă că are un aliat și un dușman.
- Cei 7 ani de acasă.
Părinții nu trebuie să permită instalarea unor obiceiuri proaste. Odată instalate, ele nu vor mai putea fi corectate, orice ar face părinții. Pentru a educa un copil să vorbească frumos și să se comporte manierat, el trebuie ajutat să conștientizeze gradat acest mod de comportament. Copilul nu trebuie educat în spiritul avariției. Exceptând aceste indicații, dacă este un copil normal, el va crește firesc și va învăța ceea ce este educat.
Cu alte cuvinte, educă-ți copilul cu răbdare, căci o fundație solidă îl va ajuta foarte mult în viitor.
Cum vi se par sfaturile astea? Eu chiar sunt surprins că, deși sunt atât de vechi, multe sunt atât de actuale.